1863 - 1894
plec. voi găsi locul înghițit de pântecul
din care-am venit...
sunt florina acestui drum...
o linie trasată ca un alint
în pielea pufoasă...
știam că nu e nevoie de cuvinte
că voi vorbi de sub pleoape
având retinele în cămășuțe de noapte încinse rostogolite
că tu mă vei auzi prin toate felurile de tăcere
și că vom atinge curând unul în celălalt lumina
știam că voi aștepta la nesfârșit
față în față cu inversa mea
simțeam cum timpul se umple
și crapă.
sunt florina acestei lumi.
deși locul din care trebuia să cresc se confundă cu burta unei gropi. sunt florina întunericului din care am încercat să ies. sunt florina acestei pagini.
pot să fiu doar acest scris... ființa lui invizibilă.
sunt florina acestor priviri de pe partea cealaltă a scrisului
dintr-o altă structură a ființelor, a cuvintelor.
sunt florina acestor nepotriviri
într-o continuă încleștare pufoasă și caldă ca o casă
sunt trupul acestei case.
sunt florina acestei lumi închise.
sunt numai ceea ce mă doare.
m-am așezat liniștită deasupra păturii negre
sunt florina acestei nopți
s-au topit în mine copacii
s-au aprins precum lumânările cerșetorilor
în fața bisericii
zgârii întruna pământul
poate vii
sunt florina acestei zgârieturi.
te simt
cu tine am învelit lumina
pupilele lumii în sărbătoare
rotirea încetinită a unei priviri de copil
știi mirosul palmelor împreunate în întuneric
sau placenta lipită de cerul gurii
aproape cerneală de scris
hm! nu se șterg niciodată din minte
florina te simte
căsuța ei cu inimi
poartă pereți din carnea ta.
așteptarea
(ceva ce nu atingi decât înnodând bătăile aripilor)
florina așteaptă așteaptă așteaptă
ea nu știe că
golul s-a întins otrăvit
peste tot
a atins ușa
casa
a cuprins adevărul.
florina ascultă clipele
trecutul înmulțit în rătăciri infinite
îi mângâie timpanele
forme uriașe de gângurit
temerile și numele și iubirea.
|
