Goală pe străzi

(albastru)

mă voi întinde pe un puls albastru fardat cu ritmuri subţiri. nervii stau pe-ntuneric nici o lumânare nu-ţi înşurubează gestul. plecarea. sunt postumă. nu am voie decât după o anume culoare. o fată-şi muşcă umerii-n somn. port şira spinării ca pe o dantelă de sunet. mă-nşir pe un ţipăt de păpuşă întoarsă pe dos. torenţială în cântec. cuţit tăiat de noduri. sufletul mă priveşte de pe un munte. aşa mă ştiu.

(cearşafetele)

mă despart de tine încet atât de încet
încât se ridică din mine ziua întreagă de femeie singură
de la pagina doi apar petepete
cuvintele cu burta la gură încă mai screm cuvinţele-n picioare
mi-au dat porţie dublă de caiet
pe dinăuntru sunt jumătate stomac jumătate scrisoare.

aerul îmi învelea nările cu nasul borcănat de literă grasă nesătulă
scriu cu un calup de mâini toate degetele te sug
printr-o felie groasă de stilou.

gâfâind ţi-ai tăiat venele în maşina de scris.

autoareaşaşipedincolo

întâmplarea a făcut ca fata cu picioare lungi nord şi sud
care a trecut prin faţa casei tale cu etajul unu şi doi
să-ţi fie fatală prin tine s-a venit cu salvarea vai destul de grav
sirenele ţipau e poetă are crini şi bandaje
m-arăt pe o planşă în faţa lor cu nările calde
dezbrac poedresurile lângă ceas

îmi lipesc poezia pe bărbaţi

puneţi mâna pe ea gurasexulpunctul are mai multe litere
boli de piele iubiţi cocteil
îşi împrăştie genunchii prin oraş e contagioasă se ia.

picior peste picior
(jurnal cu bărbaţi)

nichitalexandrudanhoriatraianchichereeeeelucian
rachierudoriandumbrăveanucassiandancrisssstea
tupanliviupopescuiaruuuuuulicibeldeanufăăănuş
cozmeicristoforboerescusteriancrisssstian

cam atât de lungă-i strada mea iar voi îmi ţineţi hainele

!
astăzi înmormântarea lui însămi într-o oglindă
!
fac trotuarul pe spatele tău am luna în coapsă
!
ploaie în stare de balet pe un zid interior
!
m-am furişat pe o copită de vin, frumoasă
!
hainele aud o bunică ţesând pe un ochi orb
!
întrebările dau cu zarul într-un răspuns de lux

paşaportul în versuri cu o poză postumă
!
un orfan încrucişat cu o floare de colţ
!
aniversarea înşurubată într-o cutie cu bomboane
!
adulterul unei păpădii cu gura ta umedă
!
castanii muşcă din bătrânii goi
!
plângând pe o scriitoare presată între porumbei
!
rochia lătrată de vid pantofii în convalescenţă
unde-i mâna aceea care moţăie pe tâmplă în gura mare?
!
cu pietre mă las în pace cu ziduri mă pun la loc
!
măcelarul îngrăşat cu un nor de garoafe
!
dorm pe o furtună în floare
!
ziua de ieri membrana unei furnici de noapte
!
încă nu s-a şters cuvântul de cerneală la ochi
!
rugăciunea se dezbracă sunt goală în ea
!
migrez într-o clepsidră cu molii
!
scrii fata în pijama cu părul cât o carte de lung
!
eram îndrăgostiţi atât de strâns unul de altul
încât seara vedeam dansându-se din noi un nounăscut
!
mi s-a făcut poezie pe la şolduri cum mă mai ling criticii
!
porţi în buzunar hymenul cusut cu garoafe
!
sunt obosită pe şira spinării merg ţigănci cu flori
!
o mireasă desculţă pe o linie frântă
!
sunt vie doar cât treci tu prin mine restul e scriere
!
croitoresele fac şliţul adânc într-o venă mătăsoasă
!
ghemul de critici beat pe copertă
!

încerc scrisul în gleznele de apoi presimt lătratul literei fără stăpân
!
dansând goală într-un cuib de viespi
!
cioplind dioptriile cămăşii în care am adormit
!
uşa camerei era o pianistă fără degete
tu dormeai cu iubitele cozii de pian
!
trebuie să încalţ cutia de aer
!
curge interiorul miresei dintr-un copac înflorit
!
noaptea umblă goală pe străzi conturul ei desface cutiile cu bătrâni
!
pe linia de tramvai geme adresa unei fete
!
îmbrăţişarea cu bandaje lungi
!
pe-atunci fumam lucrurile din oglindă
!
el – a bătut la maşină cearşafurile iubitei
- a băut apă din scame de adjectiv
- a iubit o fată cicatrizată într-un fluture
!
ea – îşi foşnea parcurile din trup şi amintirile
- sprijinea oraşul cu părul, lua aerul unei străzi
- se ruja cu un forceps
!
spitalele se făcuseră creioane dar nu voiam să-ţi scriu
!
să fiu cu tine până la sfârşitul mâinii să mă arăţi chiar cu degetul meu
mi-am pus profilul umed pe creioane să desenezi cu el doar distanţa dintre noi
!
la împreunarea genunchiului cu luna au sărit aşchii m-au făcut bucăţele şi au aruncat cu mine în farul paginii
!
patul împachetat în organe de lună

!
dă-mi înapoi trupul miop să dansez în chimonourile lumii
!
sunt pe moarte până şi respiraţia şi-a înfipt cuţitul în gât
sunt pe moarte astăzi nu mai deschid ochii aş vedea aerul palid insuportabil tăcut
trotuarul cum se târâie pe tălpile mele
sunt pe moarte scriu cu mine însămi scrisori în părinţi
!
în interior port o rochie subţire roasă de manuscrise

ai în mijlocul ochiului un cuvânt mic greierit
care nu vrea să-i văd faţa şi de aceea
poartă obraji albaştri şi o gură interioară
!
respiraţia lui ajunge la mine ca un vers într-un balon de săpun
!
dimineaţa luuuuungă aburiiiiindă
micul dejun din curbura mâinii
îţi strecor colindul în pat cafeaua tresare
!
te-ai îmbrăcat gros cu scrisul fetei subţiri
cu gura uite-aşa de albastră
auzi să-ţi faci din pielea ei un caiet
o seară sau o pereche de ochelari.

(locul din tine)
sunt subţire mă hrănesc din saliva unui singur bărbat
însă mă las bătătorită pe dinăuntru de amândoi

băr-ba-ţii

eu ştiu să mi-i dirijez înapoi în cerneală
eu ştiu să-i număr să-i gospodăresc
în pijamaua spartă umedă şi-n maieuţul albastru de noapte

înlăuntrul meu o mie de degete scriu pe un singur caiet

când mama mi-a descoperit un os colorat
şi a plâns şi am mers împreună la doctor
sufeream de loculdintine.
fata şi scriitorii

e hotel au venit târfele albe ale ritmului traficul de silabe e-n toi
metafora cu nasul pudrat am urlat poezia cu picioare premiate
scriitorii cusuţi cu aţă albă scriu noaptea pe sandalele ei
ce duc nicăieri la miezul nopţii se împachetează buzele premiile
adresele îşi sărută unul altuia fata cu maci îşi fac poze pe sub uşa
de la baie ea respiră un ghemotoc de hârtie un poet şi-o petală.

rujul

cărnii i s-a făcut rău de mine am însângerat-o
din umbra ei mi-am scos lumea cu dinţii
e întuneric în mână scrisul înhaţă o parte din mine
îmi mănâncă tăcut şuviţa de linişte
tu vorbeşti
mă cos cu vene între gura ta şi cuvânt

în poezie poezia se dezbracă

de mine rămâne agăţat un sfârşit de cuvânt tu îmi scoţi cuţitul din îngeri
iar cerul mă înconjoară uşor se umple de mine.

cât timp mai am până la inimă înfăşoară-mă
în lătratul rochiei de seară

(poezia mea mică în poezia ta mare)

cum mă împing tot mai mult în cel care se află în mine
până când el se iubeşte cu un punct dinafara lui

să mi se zvârcolească poezia mea mică
în poezia ta mare
mă doaaaaaaare iubitul meu
cum aleargă pe dinăuntru
întinzându-şi din mine drumul
se lipeşte de sexul meu acest vârf de bărbat
masturbându-se cu strada mea de carne
pe care poţi să te împerechezi
cu toţi iubiţiiprieteniitaţii tăi.

acum pe locul gurii
se topeşte tot ce am scris.

(mă înmulţesc şi mă posed)

când scriu se aruncă din mine o hârtie-n orgasm
şi-atunci îmi pun vorbuliţele pe dinăuntru
să mă controleze inventarieze

carne gustată pitită sub scris parfumat

mă prezint în faţa voastră cu părţi din mine
şi vă arăt că
mă înmulţesc şi mă posed cu maşina de scris.

(fluturaşa)

primele cuvinte le-am scris cu trupul mamei
şi cred că din ele voi pune la loc secret corpul

îmi voi arăta doar o aripă şi perechea mea de fluture
va găsi pentru mine un adăpost moale
o autostradă cu lucruri de care să mă ating
până când poziţia mea în mama va fi gata de zbor.

Închide fereastra