Possssssster

dinflorinaînflorina

pansează-mă numai aşa pot să intru în mine
el spune că se îngrozeşte când îmi separă trupul de literă
că vai nu rezistă o să se ducă atât de tânără
îl contrazic. în comparaţie cu poezia mea eu sunt mâna
care-şi muşcă degetele
sunt mult mai rea decât scrisul meu

cu saliva ta mă lipesc pe dinăuntru
tot mai gros de mine
vreau să petrec mai mult timp cu inima mea
s-o alint s-o gătesc s-o scot în lume

nu ies deloc dinflorina
dimineţile mă plimb cu ea prin vene
rochiţe îmi cos din absenţele ei
îmi fotografiez vârfurile degetelor pe dinăuntru
fac postere cu ele şi le agăţ de mâini
iar în oglindă mă uit prin buric

târăsc prin mine şi scrisul
sunt ghiozdanul lui.

(ştiri noutăţi rochii)

scrisoare deschisă către toţi prieteniineprietenii despre ultimele ştirinoutăţirochii mai nou am nişte mâini fine palmolive am paznic zidit la genunchi. boala în care zac de deja o trenă a inimii. contaminată de forme din mine curge trotuarul un tunel de spirale. cuvintele încărunţesc în ospicii. în care izbucnire umblu la poalele cărei greşeli îmi voi pune trupul pe masă. aştept am mai puţin cu o luptă
arăt a templu de-a lungul unui simţ. am iubit un copac cu înflorirea neagră solitară. nu voiam să mă nasc le arătam spatele salon de toamnă intrarea liberă ce aplauze ce uau uau în răstimpuri recitam respiraţii. expusă fără umbra pielii în trup cu formele atârnând roşii. lucrurile sunt obosite şi subţiri fuga printre ele e un repaus. am propria cădere între coaste voi face o prăpastie simplă. din primul ţipăt va ţâşni noroiul şi un înger fierbinte. sunt provizorie cămaşă albă pentru o iarnă. ce-am fost a trecut zidurile cad de pe mine încinse. am rupt absenţa în două: prima şi a doua nu existau.sărbătorită de la primul păcat până la ultimul.cu o vârstă de douăzeci şi ceva cu un mers semicerc să-mi desfac darurile ciocolata şi ciocolaţii portocalele şi portocalii zăpada şi zăpezii. părul creşte dintr-o clepsidră precum o noapte tăiată vertical. tăcerea aburindă întinde o mână e frig în lume gura e doar dantela unui cuvânt. sărbătoresc sângele ca pe un sentiment nou lucrurile pe care le ating sunt jertfe. dacă am plânge cu tălpile şi am păşi în pleoape poate că nu am mai strivi nici un vis. îţi tai un deget din el ţâşnesc vie. sărbătoarea urcă prin carne fără prieteni. desenată de propriul trup cu o cerneală ciudată. un pumnal parfumat răspândeşte litereeeee irisul e o seară în dezmirare dezbrăcare. mă dau la maxim în auzul tău. aştept rochia dintr-un ropot de aplauze. m-am prezentat am ţoale uşchite pensule nu e bine ce faci te-ai scrântit m-am scrâşnit.

s-o ( ea el tu eu nu )

cumpăr rochii pentru poezia mea
vreau s-o trimit la bărbaţi s-o
şi bărbaţii s-o
spun da să vină mai repede s-o
poezia ta s-o

înăuntrupul

auuuuuuuuuuuuuuuuu
merg străzile pe mine îmi spală picioarelespatelefibrele le pregătesc
înăuntrupul cu şapte benzi să se plimbe bărbaţii adăpostiţi după mormanele
de sâni furaţi de la muierile lor. spune-mi cum arăt pe dinăuntru în care
parte circulă sângelecarnea şi cum găseşti întunericul pe întuneric
arată-mi cum sunt blocată pe dinăuntru şi nu vreau să desfac lacătele
cum îmi tai degetele şi le arunc înăuntru ca să nu mai am cu ce să mă. spune-mi ce gust am când mă înghit când mănânc toate instrumentele de scris cum mă infectez sub piele de-atâtea oglinzi arată-mi toate poemele care au rămas acolo. auuuuu am zis au străzile mă pătrund şi călcâiele lor şi scrisul apăsat al domnilor spune unudoitrei hai s-o. să mă adică legi la ochi numai cu ceva din tine iar eu să te leg la ochi cu imaginea mea despre tine. cuvintele mă împing în faţă să vorbesc despre ele m-au lăsat singură acum în şoldurile oraşului să-mi desenez forma lor mă muşc îmi fac o pagină din încheieturile de punctuaţie îmi ling sufletul şi-l lipesc de zidul şcolii îl atârn de spatele textului până la urmă închid gura cuvântului cu buzele. aerule
leagă-ţi plămânii de respiraţia mea stabileşte-mi data şi locul naşterii.

mă lăbărţez

mă înnod intrauterin între ziua şi noaptea ta
pe absenţa mea au asfaltat frezii
caligrafii luminoase orgii cu esenţeuleiuri
de scris
mă miroşi şi atât
aşa cum se scurg amintirile
nu ştiu cât mai cântăresc
dată cu talc în peniţe lăbărţată
înfometez criticii îi fierb
în caietul cu trandafiri cuie tablă
îi cinstesc din oala cu plâns

mă lăbărţez mă cos de ei mă înnădesc
de la el la el la el la el la el la el la el

(brunetă cu degete lungi şi unghiivocabular)

el e iubitul meu dar eu
brunetă cu degete lungi şi unghiivocabular
îl contest
mirosul lui înfăşoară patul în jurul camerei

depun pe patul tău de iubit literă cu literă
toată epiderma croşetată într-un caiet gros
se rupe în mine o cracă din poezia ta
când îţi umpli stilourile din vaginul cald
şi trimiţi la săraci plicuri cu fâşii de amurg

el e iubitul meu dar eu
poetă cu ombilicul făcut semn de carte
îl lipesc de fotografia primului urlet
şi îi arăt oglinda cu mine numai pe întuneric

cu o lamă subţire el îmi desprinde de buze
ce am vrut să spun
iar scrisul mi-l dă la femei care nu există.

(poem din fiica mea)

în fiica mea e mai cald
ea poartă înăuntru pântecul meu
s-o auzi cum îşi dezgoleşte sângele
în beregata mea
cum îşi cotrobăie prin vene parfumul de plămâni
şi respiră îmbrăcată doar în aerul ei

dinăuntrul placentei o privesc
cum îşi pune pe moaţe bărbaţii
iar de şira spinării îmi lipeşte afiş
cu singurătatea ei

numai cât plimb un trotuar
de la creier la inimă
sufletu-mi rămâne în pan(t)ă
şi fiica mea îmi mănâncă zăngănitul de carne.

(a)

alexandra mă strânge o descos între sâni
şi mă înghesui în urletul ei.

(mâinilesubsuorilecălcâiele)

aerul nu mai intră în noi
numai pe alexandra am scăpat-o în mine
cu părul ei lung bandajând seturi de răni
şi lame de scris

am încurcat timpul în jurul meu cu mine însămi
m-am înfăşat în fiica mea cu tatăl ei orb

trebuie să trăiască îi dau tot
mâinilesubsuorilecălcâiele
i le-am pregătit şi i le păstrez între coaste.

(şaptezecidesecunde)

fetiţa mea e lungă de şaptezeci de secunde
puse una lângă alta
mi-au măsurat-o la primul ţipăt când venele
se îmbrânceau încă în trupul ei boţit

în prima zi fiica mea s-a umplut de sfârcurile mele
una în alta ne-am inversat poziţiile
şi cerneala a intrat în noi cu piele cu tot

scriudesenezşitraglinii
cu bucăţele de tată şi fiică prinse de trup.

***

azi praful şterge părul
de tine m-ating ca de un obiect personal
rochia e o dimineaţă în jurul pielii tale

poemul se umple de pagini albe
poeta scrie din buric. poemul ei dansează din buric.
În jurul abdomenului un hohooooot de oxigen

nu-ţi mai face culcuş nu mai e atât de bine în mine
fotografia mea nu sunt eu e sângele cald din care fură bărbaţii.

(alexandra)

fiica mea începe să umble îşi scoate din pansamente primele străzi
am văzut-o târându-şi încheieturile afară
pe lângă cele mai frumoase femei din oraş
ascultând carnea în care mă tăvălesc
zgârciurilepalmelegreieriiîmplinindani
dezvelindu-şi tot mai mult genunchii din cuşcă

s-o vezi s-o auzi cum şi-a rupt pleoapele pe hârtie
cum a-nvăţat să scrie prin gămălia unui ochi întors.

Închide fereastra